Nihil - Ion Minulescu

Asculta!...
Nisipul aleii,
  Trosnește ca focul din vatra,
Si treptele scării de piatra
  Săruta pantofii femeii
Ce bate grăbita la poarta
Cu degete-absente de statuie sparta...
Privește!...
  Tăcerea coboară-n spirale
Rotunde și-ovale,
Ca niste confeti de-aceea culoare...
Aleea-i o strada cu doua canale
In loc de trotuare,
Castanii par maturi proptite de zid,
Iar scara de piatra (in loc sa se urce)
  Coboară cu treptele-n vid...
  Privește si-asculta —
Ce liniște goala...
Solemna...
Si muta!...
. . . . . . . . . . .
Deșteaptă-te, frate, și nu mai visa,
C-afara nu-i nimeni
- Nimic din ce-ai vrea
O data măcar sa mai fie...
E numai femeia din fotografie,
O mapa cu “lied"-uri de Grieg pe pian
Si fumul ce urca din pipa-n tavan...