Să ai un grup de rock şi mai ales de “metal” în ţara asta, e un fapt care face din tine să devii prostul proştilor şi nicidecum o vedetă!
Investeşti (bani) în instrumente, în echipamente, îţi pierzi foarte mult timp ca să repeţi piesele cu restul găştii,trebuie să-i suporţi fiecăruia frustrările,nervii, nereuşitele, beţivaneala, te auzi prost, întotdeauna cel mai încet la repetiţii, totdeauna în sala e sau prea cald sau prea frig! Dacă mai vine careva şi cu câte o gagică la sala atunci sigur ăla se va da mare cum că el e şeful trupei, în loc să -i dea “share” colegilor….:))
Cum ridici puţin capul şi zdrăngăni puţin din chitara şi ăla de la tobe rupe primul cinel din viaţa lui şi crede că deja e cel mai bun tobar din România, cum te gândeşti la primul tău concert la care o să vină 15.000 de oameni şi toate pizdele vor leşina când te vor vedea pe scenă. Primul tău concert e cel mai tare, vin chiar şi părinţii să te vadă, chiar dacă nu au crezut niciodată în “adevărata ta pasiune”,adică METALLLLULLLLL !!!! Nu mai contează în ce ghenă de gunoi cânţi (pentru că sigur “cluburi” în adevăratul sens al cuvântului sunt rare în România) nu mai contează că trebuie să te cari cu toate sculele după tine,că aia care au “ghena” nu au decât nişte prize de curent şi probabil două becuri roşii. Nu mai vorbim că despre o scenă calumea nici nu poate fi vorba !!!
Din păcate scenariul ăsta se păstrează şi la trupele din underground care cât de cât mai mişca ceva, nu sunt multe, dar alea care sunt - sunt bune aşa cum sunt! Fiind direct proporţional cu pretenţiile trupei şi activitatea ei, acolo poţi să ajungi şi la 10.000 de euro investiţi în scule. Nu mai zic de miile de euro investiţi în băutură la repetiţii şi probabil concertele de căcat de când fiinţează trupă. Asta nu o calculează nimeni???!!! Un alt element care nu se socoteste niciodata este timpul ! Timpul futut cu prostioarele tale şi cu speranţa că într-o zi vei deveni vedetă !!! Îţi spun eu, NU, nu vei deveni ! Nu ţi-a ales stilul de muzică potrivit, tinere !
După toate aceste eforturi, atunci când ajungi pe scenă să cânţi, ai surpriza că sala este semi-goala, în fata scenei sunt doar cativa fotografi şi ale lor aparate care mai de care mai mari, prin public recunoşti toţi prietenii cu care oricum te vezi la alte concerte,in total să zicem o gaşcă de 50-100 de oameni, mereu aceeaşi.
In acest context mai apare si un organizator (noroc ca nu sunt multi ca Sturionul sau Voda) care se chinuie să pună de un concert sau festival ,desigur aici nu am auzit pe cineva care să fi câştigat din organizări de evenimente de gen. Toţi pierd, cu excepţia marilor companii care beneficiază de sponsori- rezultând bugete din care poţi sta liniştit atunci când tragi linie. Dar cine dracu ar sponsoriza pletoşii,beţivii, sataniştii, jegoşii cu muzica lor zgomotoasă din care nu înţelegi nimic? Păi cam nimeni.
Şi atunci îţi spui întrebarea firească fie că eşti cântăreţ, organizator sau unul care se implică şi îşi fute timpul si banii degeaba, “BAI EU CHIAR AM ÎNNEBUNIT SAU SUNT PROST??? Păi frate în loc să stau cu gagica, cu amanta ,cu soţia ,cu curvele, cu băieţii, tovarăşii sau colegii să mergem să ne plimbăm, să ne distrăm ,să dăm muie, să mâncăm ,să bem ,să ne apucăm de un job calumea şi să câştigăm bani şi nu să pierdem bani sistematic….noi ce facem aici? Cât de iresponsabili, nebuni şi pasionaţi trebuie să fim ca să o ducem aşa la nesfârşit? Ne vom trezi oare vreodată?