Am plecat către Devilstone în dimineaţa zilei de 11 iulie cu un bus de 8 locuri închiriat, în formula TAINE plus Stefaniţa ( Ştefan Panea- sunet) ,Tom Brânduş (video) şi prietenul Bulgaru, nelipsit, probabil cel mai mare “stand-up comedy man” din istoria râsului din România ! :)
Nu am să pot povesti niciodată cât de tare ne-am distrat pe drum şi prin ce peripeţii comice am trecut, chiar a fost cea mai intensă “noapte-zi-noapte” din viaţa mea, şi oricât de obosiţi am fost cu toţii, nebunia asta de 4000 km (dus-întors) a meritat pe deplin!
România. Mult, chiar prea multă Românie…
Am trecut apoi prin Ungaria, am trecut prin Slovacia şi ne-am oprit în Polonia la Varşovia pentru un ceas, pentru altfel era chiar păcat să nu vedem ceva mai în detaliu. Oraşul se asemăna destul de mult cu Bucureştiul, însă la capitolul curăţenie şi civilizaţie e cu un cap peste. Am pornit din nou cu bateriile încărcate, nerăbdători să trecem graniţa în Lituania. Pe tot parcursul drumului până dincolo de graniţă ( care dealtfel nici nu există fizic) am trecut practic printr-o nesfîrșită pădure ! Pădure , pădure, pădure...
Am ajuns la festival pe o ploaie măruntă şi de cum am coborât din maşină, încă de la poarta am fost personal acostat de trei gagici luate de aburii alcoolului cu care am intrat în vorbă imediat. Foarte prietenoase şi sociabile mi-au zis că tocmai începuse să cânte “Orange Goblin”, dacă vreau să-i văd. Între timp şi-a făcut apariţia hostess-a noastră cu pass-urile şi permisul de intrare cu maşina şi imediat am dat năvală în zona festivalului. Nu are rost să mai explic cum arată locaţia, pentru că se poate vedea uşor din poze şi din filmări. Mie personal mi s-a părut o locaţie perfectă pentru un aşa festival , iar dacă în toată ţara asta a noastră numită România găsim cu uşurinţă un asemenea colţ de natură îmbietor , partea tristă a peisajului devine atunci când vine vorba de umplut peisajul cu spectatori . Aici e marea tragedie. În România asta pitoreasca a noastră nu avem şi nu vom avea niciun festival de rock (de “metal”) de nivel mediu, targetat pe un public să zic de 2000-3000 spectatori care să participe activ la ridicarea nivelului unui asemenea eveniment de rock extrem. Mă gândesc cu groază că în România, cu line-up-ul festivalului DEVILSTONE, gen Enslaved, Shining ,Kadavar, Orange Goblin, etc. ,care sunt numele cele mai rezonante de anul ăsta, la noi în ţara ar fi fost un fail maxim !
Îmi vine în minte Ghost Fest, care pe o schemă asemănătoare, din punctul meu de vedere este un semi-fail lamentabil şi asta evident că s-a întâmplat, se întâmplă şi se va întâmpla din vina exclusivă a spectatorilor.
Spectatori-consumatori care habar nu au să trăiască cu adevărat evenimente de genul ăsta, încât să cumpere bilete sau abonamente din timp, indiferent ce trupe ar cânta, să campeze trei zile în mijlocul naturii, uitând de toate problemele oraşului, şi să se distreze, jucând fotbal, volei, cântând la karaoke, pictând, făcând tatuaje, făcând plajă şi baie, pescuind , închegând prietenii, socializând….şi unde la final, concertele - muzica live să fie un bonus care să împlinească practic toată distracţia!
Am trecut apoi prin Ungaria, am trecut prin Slovacia şi ne-am oprit în Polonia la Varşovia pentru un ceas, pentru altfel era chiar păcat să nu vedem ceva mai în detaliu. Oraşul se asemăna destul de mult cu Bucureştiul, însă la capitolul curăţenie şi civilizaţie e cu un cap peste. Am pornit din nou cu bateriile încărcate, nerăbdători să trecem graniţa în Lituania. Pe tot parcursul drumului până dincolo de graniţă ( care dealtfel nici nu există fizic) am trecut practic printr-o nesfîrșită pădure ! Pădure , pădure, pădure...
Am ajuns la festival pe o ploaie măruntă şi de cum am coborât din maşină, încă de la poarta am fost personal acostat de trei gagici luate de aburii alcoolului cu care am intrat în vorbă imediat. Foarte prietenoase şi sociabile mi-au zis că tocmai începuse să cânte “Orange Goblin”, dacă vreau să-i văd. Între timp şi-a făcut apariţia hostess-a noastră cu pass-urile şi permisul de intrare cu maşina şi imediat am dat năvală în zona festivalului. Nu are rost să mai explic cum arată locaţia, pentru că se poate vedea uşor din poze şi din filmări. Mie personal mi s-a părut o locaţie perfectă pentru un aşa festival , iar dacă în toată ţara asta a noastră numită România găsim cu uşurinţă un asemenea colţ de natură îmbietor , partea tristă a peisajului devine atunci când vine vorba de umplut peisajul cu spectatori . Aici e marea tragedie. În România asta pitoreasca a noastră nu avem şi nu vom avea niciun festival de rock (de “metal”) de nivel mediu, targetat pe un public să zic de 2000-3000 spectatori care să participe activ la ridicarea nivelului unui asemenea eveniment de rock extrem. Mă gândesc cu groază că în România, cu line-up-ul festivalului DEVILSTONE, gen Enslaved, Shining ,Kadavar, Orange Goblin, etc. ,care sunt numele cele mai rezonante de anul ăsta, la noi în ţara ar fi fost un fail maxim !
Îmi vine în minte Ghost Fest, care pe o schemă asemănătoare, din punctul meu de vedere este un semi-fail lamentabil şi asta evident că s-a întâmplat, se întâmplă şi se va întâmpla din vina exclusivă a spectatorilor.
Spectatori-consumatori care habar nu au să trăiască cu adevărat evenimente de genul ăsta, încât să cumpere bilete sau abonamente din timp, indiferent ce trupe ar cânta, să campeze trei zile în mijlocul naturii, uitând de toate problemele oraşului, şi să se distreze, jucând fotbal, volei, cântând la karaoke, pictând, făcând tatuaje, făcând plajă şi baie, pescuind , închegând prietenii, socializând….şi unde la final, concertele - muzica live să fie un bonus care să împlinească practic toată distracţia!
Cât de departe suntem… şi ce păcat, raportând totul la o ţară cu 20 milioane de locuitori pe langa cele 3- ale Lituaniei…de aproape şapte ori mai mult!!!
Scurtă descriere a locaţiei. (Fuck you concrete! Shame on you România !)
În marginea oraşului Anyksciai , într-o pădure, de cum intri pe aleea principală era amenajată o parcare mare pentru maşini şi rulote care erau aşezate într-un mod extrem de civilizat pe iarbă, in asa fel incat ca nimeni sa nu fie blocat. În stânga drumului ajungeai la prima scenă şi la zona de băuturi şi mâncare, care se continua cu un teren de fotbal/altele, cortul pentru “Metal Clinic” din timpul zilei şi o zonă de relax cu fotolii amplasate pe iarbă. Mergând înainte,drumul cobora şi ajungeai la un fel de amfiteatru natural, printre copaci, unde era poziţionată cea de-a doua scenă , ceva mai mare decât prima, tot acolo fiind amenajata şi zona de merch şi food. În stânga scenei în spatele standurilor era organizată zona oficială unde ne-am beţivanit la “after party”, plus zona de urgenţă şi testerul de alcoolemie. J ( la care în ultima zi era coadă )
Desigur nu mai este cazul să povestesc de cele două zone perfect poziţionate de toalete (suficiente) şi spălători/ duşuri.
Cireaşă de pe tort, descoperită de mine deabia a doua zi, a fost zona de camping, care era şi mai jos, undeva ceva mai departe în spatele scenei,după copaci, iar totul culmina cu o mini-plaja cu nisip, un teren de agrement, câteva pontoane şi desigur un rău cu o apă perfect curată ! Îţi poţi dori ceva mai mult de atât?
Pe toată perioada festivalului am fost însoţiţi , desigur doar atunci când era cazul, de către Daina, o tipă foarte cool, responsabilă dar totodată funny, foarte pregătită, care fără să facă eforturi ne-a făcut să ne simţim chiar mai bine decât acasă. Am primit acces la zona de băutură şi mâncare pentru artişti şi curioşi fiind am intrat în vorbă cu staff-ul festivalului si tehnicienii scenelor , toţi foarte amabili şi prietenoşi.
După ce am zăbovit vreo două ore între cele două scene, unde se cânta aproape alternativ, fără prea mari suprapuneri , am văzut prestaţia celor de la SHINING , după care ne-am dus să căutăm hotelul unde fusesem cazaţi şi personal am rămas plăcut surprins când am realizat că era probabil cel mai mişto şi de bun gust din oraş.
Ce să zic, per total am fost primiţi ca nişte prinţi, sau cel puţin asta e impresia când vi dintr-o ţară precum România, unde de obicei eşti tratat precum un nimeni. Nu înţeleg de ce în ţara asta a noastră nici măcar după 20 de ani de activitate nu reuşeşti să primeşti un pic de respect, un loc al tau, dacă nu se poate mai mult. Şi spun asta, pentru că de-a lungul carierei noastre am avut parte de nişte experienţe de toată jena. Şi trendul ăsta de bataie de joc poate continua cu uşurinţă şi în viitor, de vreme ce nu văd că cineva ar vrea să schimbe puţin lucrurile într-o direcţie “profi”, sănătoasă bazată pe respect. Măcar.
Scurtă descriere a locaţiei. (Fuck you concrete! Shame on you România !)
În marginea oraşului Anyksciai , într-o pădure, de cum intri pe aleea principală era amenajată o parcare mare pentru maşini şi rulote care erau aşezate într-un mod extrem de civilizat pe iarbă, in asa fel incat ca nimeni sa nu fie blocat. În stânga drumului ajungeai la prima scenă şi la zona de băuturi şi mâncare, care se continua cu un teren de fotbal/altele, cortul pentru “Metal Clinic” din timpul zilei şi o zonă de relax cu fotolii amplasate pe iarbă. Mergând înainte,drumul cobora şi ajungeai la un fel de amfiteatru natural, printre copaci, unde era poziţionată cea de-a doua scenă , ceva mai mare decât prima, tot acolo fiind amenajata şi zona de merch şi food. În stânga scenei în spatele standurilor era organizată zona oficială unde ne-am beţivanit la “after party”, plus zona de urgenţă şi testerul de alcoolemie. J ( la care în ultima zi era coadă )
Desigur nu mai este cazul să povestesc de cele două zone perfect poziţionate de toalete (suficiente) şi spălători/ duşuri.
Cireaşă de pe tort, descoperită de mine deabia a doua zi, a fost zona de camping, care era şi mai jos, undeva ceva mai departe în spatele scenei,după copaci, iar totul culmina cu o mini-plaja cu nisip, un teren de agrement, câteva pontoane şi desigur un rău cu o apă perfect curată ! Îţi poţi dori ceva mai mult de atât?
Pe toată perioada festivalului am fost însoţiţi , desigur doar atunci când era cazul, de către Daina, o tipă foarte cool, responsabilă dar totodată funny, foarte pregătită, care fără să facă eforturi ne-a făcut să ne simţim chiar mai bine decât acasă. Am primit acces la zona de băutură şi mâncare pentru artişti şi curioşi fiind am intrat în vorbă cu staff-ul festivalului si tehnicienii scenelor , toţi foarte amabili şi prietenoşi.
După ce am zăbovit vreo două ore între cele două scene, unde se cânta aproape alternativ, fără prea mari suprapuneri , am văzut prestaţia celor de la SHINING , după care ne-am dus să căutăm hotelul unde fusesem cazaţi şi personal am rămas plăcut surprins când am realizat că era probabil cel mai mişto şi de bun gust din oraş.
Ce să zic, per total am fost primiţi ca nişte prinţi, sau cel puţin asta e impresia când vi dintr-o ţară precum România, unde de obicei eşti tratat precum un nimeni. Nu înţeleg de ce în ţara asta a noastră nici măcar după 20 de ani de activitate nu reuşeşti să primeşti un pic de respect, un loc al tau, dacă nu se poate mai mult. Şi spun asta, pentru că de-a lungul carierei noastre am avut parte de nişte experienţe de toată jena. Şi trendul ăsta de bataie de joc poate continua cu uşurinţă şi în viitor, de vreme ce nu văd că cineva ar vrea să schimbe puţin lucrurile într-o direcţie “profi”, sănătoasă bazată pe respect. Măcar.
Va spun eu, doar SABIA MAI POATE SCHIMBA CEVA !
TO BE CONTINUED…
9 comentarii:
Totusi, nu sunt de acord cu tine la faza cu platitul de bilet din timp. Adu-ti aminte ce s-a intamplat in urma cu patru ani la Rock City Open Air, cand oameni care si-au luat bilet din timp nu si-au mai primit banii inapoi... Pai ce incredere sa mai ai atunci cand ti-o iei intr-un asemenea mod, fix in Romania? Prefer sa dau 10 lei in plus si sa imi iau biletul de la intrare in ziua concertului, decat sa mi-o fur in cel mai pur stil balcanic
Rock City Open Air a devenit scuza perfecta la faza asta. Ideea e ca despicam firul in 4 ca de fiecare data si nu ne alegem cu nimic. Automat si publicul si trupele isi asuma anumite riscuri cand vine vorba de un fest.
Eu zic sa te muti in Lituania, poate acolo nu o sa mai ai nasul pe sus si nu o sa mai fii asa nerecunoscator pt ceea ce iti ofera tara ta.. poate nu ai muncit indeajuns ca sa poti primii cea ce acolo ai primit, poate trebuie sa dai mai mult sa faci mai mult si sa-ti lasi fitele acasa ca sa poti primi ceea ce tu ai gasit acolo.. cand tu vei respecta mai mult oamnenii si publicul tau si nu-i vei mai trata de sus, vei fii tratat bine.. pana atunci o sa primesti ceea ce ai primit si pana acum.. din pacate sau din fericire, cei de acolo te-au tratat bine (din ceea ce scrii numai gagicile) pt ca ai fost nou, daca te invechesti poti sa puti si acolo.. sorry, este adevar pur..
Ahahaha...bine Cristina (anonim) asa o sa fac !
n-am vazut atatia nationalisti ca in Romania! Pentru ce dracu va tot dati peste cap? Omu' are dreptate! Suntem o tara de cocalari basiti si imputiti care traieste in mizerie si asa va traia decenii de-acum! V-ati obisnuit sa va cacati pe voi cu "vaai cat de frumoasa e romanica si taranii care cresc in ea" si brusc, nu mai are voie omu' sa zica nimic diferit. Foarte misto articolul!
Dear Andi, am tot respectul pentru voi si pentru muzica voastra. Stiu ca e greu sa faci muzica in Romania, nu neaparat ca e greu sa o compui, ci sa castigi suficient cat sa nu trebuiasca sa faci sacrificii etc. Stiu ca e greu sa faci muzica BUNA in Romania; in general e apreciata muzica proasta. Duhhh... asta e prea evident. DAR, in ultimii ani, sincer, si stii si tu prea bine asta, nu ati fost deloc vizibili. Si asta a dus oarecum la un declin al vostru. Am in player aceleasi melodii vechi ale voastre...din pacate prea putine, mult prea putine pentru cei "mai bine de 20 de ani de activitate". Oricum, nu numai natia noastra e o natie de plangaciosi, care isi blesteama zilele ca s'au nascut unde s'au nascut. Diferenta fata de ceilalti e ca noi chiar nu facem nimic sa schimbam lucrurile. Cu asta cred ca am zis tot. Cum am mai zis si pe alte retele de socializare: eu inca va urmaresc si am incredere, aveti potential pentru o muzica "de nisa" care nu prea e bine reprezentata la noi; daca va tineti de treaba in domeniu si aduceti noutati, ati putea reveni in top.
Toate bune!
Felicitari, ANDY! Felicitari, TAINE!
Sunteti printre putinele trupe romanesti care ne reprezenta cu succes peste granita. Am cantat si noi pe-afara, dar nu la nivelul vostru, dar stiu cam cu ce se mananca o plecare cu trupa intre-o tara straina.
Inteleg perfect punctul tau de vedere (nu te mai stresa ca se posteaza contra pe aici) si va doresc la cat mai multe concerte, dar DINCOLO, ca aici nu merita nimeni nimic. Aici fanii sunt de fatada, doar pe Facebook. Cand vine vorba de concerte se dau loviti ori invoca tot felul de motive de rahao.
Traim intr-o tara plina de hateri. Ei atat pot si asta stii de ce? Din invidie si frustrare.
Numai bine.
Cu respect,
Catalin Scanteie
Felicitari, ANDY! Felicitari, TAINE!
Sunteti printre putinele trupe romanesti care ne reprezenta cu succes peste granita. Am cantat si noi pe-afara, dar nu la nivelul vostru, dar stiu cam cu ce se mananca o plecare cu trupa intre-o tara straina.
Inteleg perfect punctul tau de vedere (nu te mai stresa ca se posteaza contra pe aici) si va doresc la cat mai multe concerte, dar DINCOLO, ca aici nu merita nimeni nimic. Aici fanii sunt de fatada, doar pe Facebook. Cand vine vorba de concerte se dau loviti ori invoca tot felul de motive de rahao.
Traim intr-o tara plina de hateri. Ei atat pot si asta stii de ce? Din invidie si frustrare.
Numai bine.
Cu respect,
Catalin Scanteie
Sper sa va vedem (neaparat) la Rockstadt Extrem Fest 2014 (Rasnov) au am participat anul trecut si pot garanta ca din punctul meu de vedere (ca spectator) a fost pur si simplu perfect, cu nimic diferit de festurile de afara!
Trimiteți un comentariu