Zapada se topeste intr-un ritm fantastic, jegul de sub ea se descompune, totul arata apolcaliptic...
Bucurestiul este un oras rusinos de mizerabil. Astazi mi-este sila de el. Il urasc.
Din iarna asta ce va sa treaca, nu imi aduc aminte nimic in afara de lopata, zapada, gheata, iar zapada, iar gheata, canalul unde bagam zapada...si tot asa. Intrasem intr-un program debil, ca la spitalul de boli mintale.
Cum ma trezeam de dimineata, ma imbracam si dadeam zapada din curte ,dar si din fata casei unde am masina parcata. Noaptea totul ingheta, a doua zi o luam de la capat. Cand am reusit sa scap putin cate putin de zapada, a venit in locul ei alta proaspata... Pe principiul "cumpara acum ca e calda".
Ieri in urma temperaturilor ridicate, a cazut si zapada de pe casa. Tot in curte. Vreo 40 de tone. Pe asta nu am mai reusit sa o urnesc din loc caci era imbibata puternic de apa. O lopata plina de zapada, avea undeva la 10 kg, asa ca, dupa trei lopeti, am renuntat.
Vestea proasta este ca nu am mai reusit sa alerg seara in parc. Vestea buna este ca nu am mai avut nevoie de abonament la sala de forta. Am bagat lopata si tarnacop cat pentru tot anul. A crescut brandul cu minim 3 cm. Am zis brandul...
Stupid, am inceput sa urasc zapada. Cand eram mic, asteptam pe geam primii fulgi de nea, iar dimineata ma infofoleam, luam saniuta si mai intram in casa noaptea, ud leoarca, dupa ce-i lasam ragusiti pe ai mei parinti.
Anul asta nu am vazut nicio sanie...nici un om de zapada...nici un grup de copii batandu-se cu bulgari.
Trist, dar cat se poate de adevarat.
Cum ar spune cineva: "unde sunt iernile de altadata???"...
Strada mea, ianuarie 2012.
