Zapada se topeste intr-un ritm fantastic, jegul de sub ea se descompune, totul arata apolcaliptic...
Bucurestiul este un oras rusinos de mizerabil. Astazi mi-este sila de el. Il urasc.
Din iarna asta ce va sa treaca, nu imi aduc aminte nimic in afara de lopata, zapada, gheata, iar zapada, iar gheata, canalul unde bagam zapada...si tot asa. Intrasem intr-un program debil, ca la spitalul de boli mintale.
Cum ma trezeam de dimineata, ma imbracam si dadeam zapada din curte ,dar si din fata casei unde am masina parcata. Noaptea totul ingheta, a doua zi o luam de la capat. Cand am reusit sa scap putin cate putin de zapada, a venit in locul ei alta proaspata... Pe principiul "cumpara acum ca e calda".
Ieri in urma temperaturilor ridicate, a cazut si zapada de pe casa. Tot in curte. Vreo 40 de tone. Pe asta nu am mai reusit sa o urnesc din loc caci era imbibata puternic de apa. O lopata plina de zapada, avea undeva la 10 kg, asa ca, dupa trei lopeti, am renuntat.
Vestea proasta este ca nu am mai reusit sa alerg seara in parc. Vestea buna este ca nu am mai avut nevoie de abonament la sala de forta. Am bagat lopata si tarnacop cat pentru tot anul. A crescut brandul cu minim 3 cm. Am zis brandul...
Stupid, am inceput sa urasc zapada. Cand eram mic, asteptam pe geam primii fulgi de nea, iar dimineata ma infofoleam, luam saniuta si mai intram in casa noaptea, ud leoarca, dupa ce-i lasam ragusiti pe ai mei parinti.
Anul asta nu am vazut nicio sanie...nici un om de zapada...nici un grup de copii batandu-se cu bulgari.
Trist, dar cat se poate de adevarat.
Cum ar spune cineva: "unde sunt iernile de altadata???"...
Strada mea, ianuarie 2012.
Un comentariu:
Una peste alta stiu de ce am inceput sa uram iarna.
In timpurile demult apuse exista o randuiala. Omul muncea primavara vara si toamna si se hodinea iarna. Era tot o sarbatoare si-un sfant in fiecare zi. Adunau un an intreg sa aibe ce le trebuie in undrea(ningau),in gerar si-n faurar. Vecinii neamurile si prietenii se vizitau intre ei. Se faceau nuntile tocmite peste an. Oamenii petreceau si vedeau de animale. Pamantul se incarca pentru rodul de anul urmator.
Astazi trebuie sa facem profit de pe urma legumeleor si-n creierii iernii. Timpu costa bani. Si copiii se fac in fuga mare. "Facut copii viteza" aia care-si mai doresc asa ceva. Pruncii neamului se nasc furiosi, si-s ca niste pui de vrabie. Urla toata ziua dupa "mancare". Sa faca un om de zapada este o activitate contraproductiva. Nu castiga nimeni nimic de pe urma ei. Make money and spend them este prima lege dupa care se guverneaza omenirea.
Cu parere de rau, da uite unde-i buba. Ar trebui sa uram ceea ce am devenit si sa ne aducem aminte ce trebuie sa fim, sau mai bine zis ce vrem sa fim cu adevarat. Calea spre bucuria revederii iernii trece prin creierul si inima fiecaruia dintre noi, dar daca acolo-i un blocaj autoimpus, cat o casa de om gospodar, mai greu sa iesim la liman.
Trimiteți un comentariu