Tata scrie poezii. Frumoase, unele chiar foarte frumoase. La B'Estfest vorbisem cu fetele de la LECTURI URBANE sa citesc un text și sa indemn publicul prezent sa citească o carte. Am hotărât sa citesc o poezie, în pauza dintre piese. Am citit poezia asta :
Lumea nu se schimbă
De mii de ani se străduieşte omenirea
Să schimbe cursul vieţii, şi zilele la fel
S-aducă noutatea, ce va schimba menirea
Să pună-n lanţ natura, şi timpul cel rebel
Trăirea pe pământ nu poate fi trucată
S-au străduit s-o facă, biserici şi armate
Păgâni sau credincioşi, de dreaptă judecată
Cu toţii au sfârşit, în încercări deşarte
Destinul nu se schimbă, se-ncearcă fără rost
Nimic nu-i nou sub soare, e totul cum a fost
Iar lumea e la fel, ce-a fost o să mai fie
E fără de ieşire, suntem doar muritori în agonie.
I-am facut un blog pe care i-am urcat toate poeziile. Merita, e tata ! :)
ionescucorneliu.wordpress.com
Numai sabia mai poate schimba ceva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu